Muntii Carpati

Alaturi de Dunare si Marea Neagra, Carpatii - "Corona Montium" - constituie elementul geografic fundamental pentru definirea teritoriala a statului roman. Insusi numele acestor munti deriva de la numerosul si puternicul popor liber geto-dacic al carpilor: Karpathos-Horos, conform primelor informatii istorice grecesti.

Carpatii Romanesti apartin sistemului muntos alpino-carpato-himalaian, ce cuprinde aria intercontinentala a Euroasiei. Lantul carpatic incepe la nord de Bratislava si ajunge pana la raul Timok, in Iugoslavia, constituind o prelungire a Alpilor. Lungimea Carpatilor o depaseste pe cea a Alpilor, inaltimea lor fiind insa mai mica. Carpatii se impart in mai multe grupe: Carpatii Occidentali, Padurosi, Orientali si Meridionali, extinzandu-se pe teritoriile Cehiei, Slovaciei, Poloniei, Ucrainei si Romaniei. Carpatii Romanesti inconjoara bazinul transilvanean dinspre nord, est, sud si vest, asemenea unui zid ocrotitor, fiind numiti, pe buna dreptate, "coloana vertebrala" a spatiului mioritic.

Literatura romaneasca de specialitate imparte Carpatii Romanesti in trei grupe:
Carpatii Orientali,
Carpatii Meridionali,
Carpatii Occidentali.
Lungimea Carpatilor Orientali si a celor Meridionali, de la granita nordica a tarii si pana la defileul Dunarii - Portile de Fier, este de cca 750 km, iar latimea lor variaza intre 40 km - in Muntii Fagarasului - si 110 km.
Cele mai inalte culmi se afla in Carpatii Meridionali - Moldoveanu (2544 m) si Negoiu (2535 m) -, care, datorita configuratiei lor alpine, mai sunt numiti si "Alpii Transilvaniei". Inaltimea medie a Carpatilor Orientali este de cca 950 m, mai mica decat cea a Carpatilor Meridionali (1136 m). Limita dintre cele doua grupe de munti este considerata de geografi Valea Prahovei.
Carpatii Occidentali ai Romaniei sunt formati din Muntii Apuseni si Muntii Banatului, situati in vestul si, respectiv, sud-vestul tarii. Culmile lor nu depasesc 1850 m, motiv pentru care sunt considerati munti de inaltime medie. Numeroase vai pitoresti, brazdate de ape curgatoare, despart masivele muntoase ale Carpatilor Romanesti, subimpartindu-le in unitati mai mici.

Orogeneza Carpatilor a inceput cu milioane de ani in urma, in mezozoic, cand rocile din care acestia sunt formati s-au sedimentat pe fundul Marii Tethys. O data cu sedimentarea depunerilor geosinclinalului carpatic, in cretacicul superior, si cu inaltarea crestelor muntoase deasupra apei, a inceput actiunea fortelor de eroziune, astfel incat orogeneza Carpatilor trebuie inteleasa ca o alternanta intre cutare, inaltare si eroziune a formelor de relief existente. Configuratia lor curbilinie este determinata de blocurile cristaline, iar prin continua ridicare a spatiului carpatic, acesta a devenit, in final, uscat. Intr-o serie de bazine, umplute cu roci aluvionare, s-au format depresiunile intramontane, care prezinta o deosebita importanta, fiind primele vetre de locuire in Carpati.
La sfarsitul tertiarului superior, s-a format in zona de margine a bazinului Transilvaniei cel mai lung lant vulcanic din Europa, acestuia apartinandu-i si rocile vulcanice, bogate in aur si argint, din Muntii Apuseni.
Glaciatiunea intervenita acum cca 1,5 milioane de ani a dus la aparitia ghetarilor si la formarea unor vai glaciare in forma de albie. La altitudini de peste 2000 m, culmile muntilor s-au transformat in coaste abrupte si accidentale, cu o configuratie alpina. Dovezile acestui fenomen sunt lacurile glaciare - Balea, Bucura, Zanoaga -, precum si colinele si morenele terminale, sedimentate dupa topirea ghetarilor, cu cca 10.000 de ani in urma. Ulterior, vantul, variatiile termice, apa au dus la alte modificari ale formelor de relief. Suprafatele de denudatie, precum si culmile cu pasuni montane au un rol important in economia zonelor alpine din Carpati.
Structura geologica a Carpatilor Romanesti este deosebit de complexa. In timp ce masivele Carpatilor Orientali: Oas, Gutai, Sibles, Caliman, Gurghiu, Harghita (catena vulcanica) sunt alcatuite mai ales din andezit, dacit, bazalt, muntii din grupa nordica (Maramuresului, Rodnei si partial ai Bargaului) sunt alcatuiti din sisturi cristaline.
Spre sud, urmeaza muntii in care, pe un fundament cristalin, s-au depus calcare, conglomerate, gresii, constituind intinsa zona de flis din Carpatii Orientali. Tot din roci calcaroase si conglomerate sunt formate si masivele Carpatilor de curbura - Ciucas, Postavaru - precum si cele ale Pietrei Craiului si Bucegilor.
Incepand de la Muntii Iezerului si Fagarasului, urmeaza o serie de masive in alcatuirea carora intra sisturi cristaline, sensibil mai dure, gnais si intruziuni magmatice (granite, granodiorite). Nucleul cristalin al Carpatilor Occidentali este alcatuit din Muntii Bihorului, ai Gilaului si Muntele Mare. Muntii Metaliferi sunt de origine vulcanica. Pe langa sisturi cristaline, granite si magmatite, in structuta lor geologica se gasesc si roci calcaroase si dolomite.
Configuratia reliefului montan romanesc s-a conturat in functie de rocile care-i servesc drept fundament. Astfel, faliile si cheile sunt prezente mai ales in masivele calcaroase - Cheile Bicazului, Rametilor, Intregalde. Carpatii Orientali si Meridionali pot fi traversati cu usurinta printr-o serie de trecatori: Tulghes, Bicaz, Oituz, Predeal, Turnu Rosu.

Clima in Carpati este umeda si racoroasa, cu amprenta continentala. Temperatura si cantitatea de precipitatii se modifica in functie de cresterea altitudinii.
De la poalele muntilor, 600-800 m peate nivelul marii, pana spre varf, se intalnesc doua etaje bioclimatice: al muntilor mijlocii, intre 800-1700 m, corespunzand etajului forestier montan, si cel al muntilor inalti - zona situata deasupra padurilor montane, 1700-2544 m. Temperatura anuala medie in muntii mijlocii este de +2 grade C; +4 grade C, iar cantitatea de precipitatii este de 800-1200 mm/an.
In zona alpina, temperatura medie anuala scade la +0,5 grade C; -2,5 grade C, iar precipitatiile anuale ating, mai ales pe versantii nordici, 1400 mm si chiar mai mult. In depresiunile intramontane ale Carpatilor Orientali apar adesea inversiuni termice, sesizabile si la nivelul vegetatiei, aceste depresiuni transformandu-se in adevarati poli ai frigului (datorita aerului rece, care stagneaza in locurile mai joase).

Flora. Podoaba muntilor este haina lor vegetala. Flora Carpatilor cuprinde 1350 de specii, dintre care 116 endemice. In functie de altitudine si de conditiile climaterice, se pot distinge mai multe etaje de vegetatie, extrem de diversificata.
Factorul care limiteaza extinderea pe verticala a speciilor vegetale este temperatura, fapt usor observabil in zona silvestra, unde prezenta sau absenta unor specii de arbori este determinata nu numai de altitudine, ci si de orientarea culmilor.
Pe versantii nordici ai Carpatilor Meridionali, de la cca 600 m, incepe etajul fagului, pana la cca 900-1000 m. De la 1000-1200 m, urmeasza o zona de tranzitie spre etajul molidisurilor: molid, brad si mai putin fag.
La peste 1200 m, incepe zona molidisurilor, care ajunge pana la 1600-1700 m, aceasta constituind si limita superioara a zonei silvice. Pana la 1400-1500 m, se pot intalni, alaturi de fagi izolati si paltinul, plopul tremurator si mesteacanul.
Mai sus de etajul padurilor alpine, se intinde braul subalpin al jnepenisurilor (1700-2000/2200m), specia de baza fiind jneapanul (Pinus mugo). In zona inferioara, cea de contact cu padurea montana, se afla etajul de subtranzitie, unde molizi in grupe sau izolati incearca sa creasca in pofida conditiilor neprielnice, devenind tot mai mici si mai chirciti, pentru disparea apoi cu desavarsire. Aceasta este zona in care, intr-o serie de lanturi muntoase - Muntii Rodnei, Retezat etc. - a supravietuit zambrul (Pinus cembra), aceasta relicta a glaciatiunii.
Mai sus de etajul jnepenisurilor, se afla cel al tufisurilor pitice: campii de smirdar, afin si merisor. Acest etaj continua in sus cu zona alpina, cuprinzand pagini alpine, grohotisuri, circuri glaciare, cu iezere sau ochiuri de mare, cu pereti de stanca si culmi ascutite.
Din punct de vedere al geografiei botanice, Carpatii Romanesti apartin zonei floristice din Europa Centrala. O serie de plante din Alpi pot fi intalnite si aici: dediteii (Pulsatilla pratensis alpina), bursuca (Bartsia alpina), clopoteii (Campanula), ghindura (Gentiana). Carpatii au plante comune si cu Muntii Balcani.
Specificitatea botanica a Carpatilor Romanesti se exprima prin plantele endemice ale acestora, intre care sunt: garofta Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), macul galben (Papaver corona sanctistephani), barba-ungurului (Dianthus spiculifolius), iarba-rosioara (Silene dinarica) etc.
Anul floricol carpatin incepe la sfarsitul lui februarie - inceputul lui martie, cu podbealul, ghiocelul, crucea-voinicului, brebenei si cocosei. Un eveniment deosebit este inflorirea, la sfarsitul lui iunie - inceputul lui iulie, a bujorilor de munte, cand mai sus de braul jnepenisurilor, coastele muntelui devin rosii, acoperite de minunatul covor al bujorilor de munte.
In iulie si august, pajistile, grohotisurile si peretii de stanca sunt transformati in panze multicolore, prin inflorirea altor plante: mici clopotei, gusa-porumbelului, diferite specii de iarba grasa, soparlita, gentiana, ochiul-soricelului, gentiana-punctata si cea galbena. Plantele de munte s-au adaptat la conditiile vitrege ale etajului alpin, formand rozete si pernite sau folosindu-se de spalieri.
Sosirea toamnei este anuntata de stelita (Aster amellus) si de lumanarica. Pe pajistile de munte infloresc sofranul-de-toamna si brandusele-de-toamna, care incheie multicolorul alai floricol al toamnei.

Fauna Carpatilor Romanesti este si ea deosebit de bogata si diversificata. Insectele numara specii variate, prezente pretutindeni. Pe infloritele pajisti alpine atrag atentia numerosi fluturi si variate specii de gandaci. In raurile limpezi de munte traiesc pastravul si lipanul. In gropile adanci si umede din padurile de fag poate fi intalnita, ocazional, salamandra. In padurile de foioase traieste sarpele Aesculap, iar pe coastele insorite pot fi vazute viperele-cu-cruce. Soparlele traiesc din zona de padure pana in zona alpina.
Etajele de vegetatie influenteaza distributia spatiala a speciilor de animale, Padurea oferind ocrotire, siguranta si suficienta hrana. In padurea de fag traiesc cca 100 de specii de pasari, in padurea de molid aproximativ alte 40, iar in arealul superior, inca vreo 13 specii. In padurea de fag intalnim pitigoiul, ciocanitoarea-de-munte, buha si altele. Pasarile al caror habitat se afla mai sus de limita padurilor sunt: fluierarul, ciocarlia-urecheata, fasa-de-apa, scortarelul si vulturul de stanca. Dintre marile pasari rapitoare, zaganul a pierit inca din anii 1930, ier vulturul-calugar si vulturul-solitar au devenit musafiri foarte rari.
Majoritatea mamiferelor care traiesc in Carpatii Romanesti sunt locuitori ai padurilor, intre acestea fiind: cerbul carpatin, ursul brun, rasul, jderul, bursucul, vulpea etc. Regiunile stancoase constituie imparatia caprelor negre, unde traieste si salamandra de munte (Triturus alpestris).

Carpatii Orientali

Asezare: la est de Depresiunea Colinara a Transilvanie.
Limitele:-N granite cu Ucraina
-E podisul Moldovei
-S-V Valea Prahovei
-S-E Subcarpatii de curbura
-N-V Dealurile si Campia de V
-V Depresiunea Colinara a Transilvaniei
Se imparte in 3 grupe:
Grupa nordica
Grupa sudica
Grupa Centrala

Geneza(formarea) Caraptii Orientali sa-u format prin Orogeneza Alpina (inceputa in Cretacic si terminate in Cuaternar)
Vestul grupeei nordice si grupa centrala sa-u format prin eruptii vulcanice in Neozoic
La 1700-1800m altitudine gasim un relief glaciar.
Structura petrografica (rocile din care sunt formati)
Grupa nordica si cea centrala sunt alcatuiti din roci vulcanice,iar grupa sudica din flis si sisturi cristaline.
Relieful este variat:
Grupa nordica alt max 2303m in Vf Pietrosu din Mtii Rodnei.
In vestul grupei gasim un relief volcanic care apare mai ales in m-tii Oas Tibles Gutai.
Exista relief glaciar la 1700-1800m in M-tii Rodnei.
Formele de relief glaciar:
-circ glaciar
-vale glaciara
-creasta glaciara
-circ glaciar
Intalnim si relieful carstic: relief dezvoltat pe calcar chei si pesteri.


Diviziuni
Culmi Montane
M-tii Rodnei Vf Pietrosu 2303m alt. max.
M-tii Maramuresului-peste 1900 de m alt
M-ti Oasi Gutai Tibles –munti vulcanici.
Avem un reliekf unic in tara noastra: obcinele
Bucovinei Mare Mica

Zone depresionale
Depresiunea Maramures Dornelor Oasi
Avem culoarul Campulung Moldovenesc si numerase pasuri Pasul tihuta prislop etc.

Grupa Centrala
Are un relief variat aprox. 2000 m. cel mai inalt varf din aceasta grupa este Vf Pietrosu cu altitudinea maxima de 2100m. Relieful volcanic este reprezentat prin Mtii Ghiurgeu Calimani si Harghita, acesti munti fiind mai putin erodati si cu relieful volcanic cel mai bine pastrat.
Apare si un relief carstic- cheile bicazului. Exista si relief eolian(creat prin eroziunea muntilor de catre vant)- exista o serie de stanci: babele Baba Dochia Piatra Singuratica etc.
Diviziuni
De culmi montane
Mtii Caliman Harghita Giurgeu Ceahlau si Tarcau.

Zone depresionale
Depresiunea Ceahlau si Tarcau. Avem de asemenea depr Ciuc Borsec Olt Hasmasu Mare.



Grupa sudica


Este cel mai complex si mai intins dintre grupele Carpatilor Orientali.
Nu are reliefuri speciale cum ar fii cele carstice sau eoliene sau altele dar este reprezentat mai ales din multe diviziuni de culmi montane.
Este crestata longitudinal de rauri paralele .
Diviziuni
De culmi montane:
M-tii Ciucas m-tii Penteleu Nemirei Bretcu Berzunt Siriului Podul Calului etc.

Zone depresionale


Exista depresiuni intra montane:
Depresiunea Ciucas Casin si altele darn u semnificative.




Clima Carpatilor Orientali:
Temperat continentala Montana etajata pe altitudini.
T.m. anuale scad de la 6-7 grade C la poale si ajungand pana la -1 grad C pe varfuri
Exista un fenomen mai special numit inversiune termica(se produce atunci cand masele de aer coboara de pe versanti si raman in depresiunile intra montane astfel ca avem temperature mai scazute in depresiuni si mai ridicate pe versanti.
Precipitatiile medii anuale cresc de la 700-800 mm\an pana la 1200mm\an pe varfurile mai inalte.
In grupa nordica si in cea centrala avem influente climatice Oceanice care aduc precipitate mai mari iar vantul predominant este austrul.
In grupa sudica este un climat de tranzitie care nu are un characteristic.

Carpatii Meridionali

Caractere generale

Acestia constituie sirul cel mai masiv si mai inalt din Carpatii romanesti. Sunt cuprinsi intre Valea Prahovei si culoarul Timis-Cerna. Totusi, conform altor studii geografice, limita estica este considerata a fii Valea Dambovitei, integrand astfel Muntii Bucegi in Carpatii Orientali. Culmile formeaza masive puternice, rareori taiate de ape, cu trecatori mai putine.
Sunt alcatuiti,in majoritate, din roci tari (sisturi cristaline) si, pe alocuri, granite. Spre capete, gasim culmi formate din roci calcaroase.
Sunt cei mai inalti munti din tara noastra. Aici gasim cele mai multe varfuri care depasesc 2000 de metri. Pe crestele cele mai inalte s-au format circuri glaciare, numite si zanoage. In locul ghetarilor, topiti odata cu incalzirea climei, s-au format lacuri foarte frumoase, cu apa limpede.

B) Grupele de munti, depresiuni si trecatori

Carpatii Meridionali au fost impartiti de apele curgatoare care ii traverseaza in urmatoarele grupe de masive: Bucegi si Fagaras(intre Prahova si Olt), Parang si Retezat-Godeanu intre Olt si culoarul Timis-Cerna-Bistra.Primele doua au povarnisurile repezi spre nord, iar urmatoarele sunt abrupte spre sud.


I.GRUPA BUCEGILOR

Sunt delimitati la est de Valea Prahovei, la vest de Valea Dambovitei, la nord de Depresiunea Brasov, iar la sud Subcarpatii Curburii. S-a format in timpul orogenezei alpine care a tinut din Cretacic pana la inceputul cuaternarului. Catena carpatica s-a definitivat in timpul Erei Neozoice, in urma ultimelor faze ale orogenezei alpine. S-au inaltat in bloc, cu cca 1000 m, la sfarsitul Neogenului si inceputul Cuaternarului.
Aceasta grupa contine urmatoarele unitati fizico-geografice: Muntii Bucegi (Vf.Omu, 2505 m), Muntii Leaota (Vf. Leaota, 2133 m), Muntii Piatra Craiului(Vf. Omu, 2238 m), Magura Codlei; zonele depresionare: Culoarul Rucar-Bran(cu Pasul Giuvala-1240 m), situat intre Piatra Craiului si Muntii Bucegi-Leaota, Culoarul Prahovei(Valea Prahovei).

Clima
Clima este tipic montana, cu temperaturi medii anuale de 2-6°C, cu precipitatii abundente de 800-1200 mm si chiar peste, la mari altitudini, cu vanturi puternice. Climatul alpin apare indeosebi in Bucegi si Piatra Craiului, caracterizat prin temperaturi medii anuale sub 2C, precipitatii cu valori foarte mici si varfuri extrem de puternice.
Altitudinea, masivitatea, configuratia vailor si a interfluviilor, ca si pozitia in extremitatea estica a Carpatilor Meridionali explica particularitatile climatice, si implicit, reflexul lor in peisajul Masivului Bucegi. Un prim aspect este legat de etajarea climatica.
Reteaua hidrografica este alcatuita din raurile Prahova, Ialomita, Dambovita si Barsa; lacuri- acumulari antropice amenajate pe cursul Ialomitei(Scropoasa) si Dambovitei.

Flora si fauna
La altitudini de peste 2400m, covorul vegetal este discontinuu, alcatuit din plante oligoterme, formand pernite : ochiul gainii, clopotei alpini, la care se adauga salcii pitice si argintica. Caracteristica este graminea pitica. Pe suprafete mici, pe Varful Omu, sub Varful Bucura si pe platoul Costilei se dezvolta asociatia de coarna, intre 2300-2500m. Pe podul Bucegilor predomina pajistile de teposica si de parusca, alaturi de care apare frecvent agrostis rupestris.
Suprafetele structurale, slab inclinate si adapostite, asigura acumularea zapezii care poate atinge pana la 3m grosime, formand un invelis protector si o sursa de alimentare pentru reteaua geografica. Factorii edafici favorizeaza in acest fel dezvoltarea jnepenisurilor, a palcurilor de pajisti subalpine cu tufarisuri de smirdar, afin si merisor, pe suprafetele structurale din Jepii Mari, Piatra Arsa, Batrana .
Tot un rezultat al conditiilor climatice sunt padurile de molid cu exemplare de zada si brad din abruptul Bucegilor, la care se asociaza, la altitudini mai mici, fagul.
Suprafetele structurale, slab inclinate si adapostite, asigura acumularea zapezii care poate atinge pana la 3m grosime, formand un invelis protector si o sursa de alimentare pentru reteaua geografica. Factorii edafici favorizeaza in acest fel dezvoltarea jnepenisurilor, a palcurilor de pajisti subalpine cu tufarisuri de smirdar, afin si merisor, pe suprafetele structurale din Jepii Mari, Piatra Arsa, Batrana .Tot un rezultat al conditiilor climatice sunt padurile de molid cu exemplare de zada si brad din abruptul Bucegilor, la care se asociaza, la altitudini mai mici, fagul.
Pe branele din Bucegi vegeteaza specii endemice si raritati floristice. Circulatia descendenta puternica a maselor de aer creeaza « doboraturi » nu numai la limita superioara a padurii, ci si in cadrul acesteia, ceea ce a contribuit, in astfel de conditii, la distrugerea padurii pe muntii Cocora si Laptici.
Rezervatii: rezervatia forestiera Sinaia, rezervatia floristica si faunistica Piatra Craiului si rezervatia de peisaj si flora Bucegi.
Turism: Valea Prahovei, abruptul Bucegilor, "Babele", "Sfinxul", carstul de pe Valea Ialomitei (Pestera Ialomitei, Cheile Ursilor, Tatarului, Zanoagei), Culoarul Rucar-Bran, masivul Piatra Craiului cu pestera si cheile Dambovicioarei, statiunile climaterice Sinaia, Poiana Tapului, Busteni si Predeal.
Leagan al drumetiei si alpinismului, Bucegii se prezinta ca un bloc stancos compact, inalt (varful Omu-2505 m), marginit de abrupturi. Bucegii domina de la mare inaltime Valea Prahovei cu statiunile sale vestite Sinaia, Poiana Tapului, Busteni, Predeal, de unde incep si cele mai lesnicioase cai de patrundere spre munte (sosele, telecabina, teleferic, poteci etc.). In zona montana se afla numeroase cabane turistice si hoteluri care functioneaza permanenet.

Reteaua hidrografica
Resursele de apa ale masivului Bucegi confirma influenta pe care o are etajarea bioclimatica, structura si litologia. Izvoarele de altitudine, de la baza grohotisurilor, din circurile glaciare, sunt afectate 5-6 luni pe an de inghet, ceea ce explica si prezenta vailor intermitente care alcatuiesc obarsiile Ialomitei, Izvorului Dorului, Malaesti, Tiganesti etc. Prahova primeste din Bucegi o serie de afluenti care au un regim de torentialitate accentuat de infiltratiile din conglomerate si de drenajul carstic de adancime.Principalele artere hidrografice sunt : Ialomita, Prahova ce detine cea mai mare suprafata din Bucegi, Rasnova si afluentii sai, precum si alte surse de apa mai mici. Periferia masivului este marcata de izvoare, ceea ce explica continua lor adancire a vailor si cresterea sensibila a debitelor. Resursele de apa ale Bucegilor sunt totusi mari, avand in vedere faptul ca precipitatiile se inscriu intre 900-1100mm/an, iar zapezile sunt abundente(5-6 luni pe an).
Cuvetele lacustre din Bucegi sunt legate de prezenta ghetarilor cuaternari. Ele sunt localizate in circuri – Tiganesti – sau pe morena frontala a Ialomitei. Substratul litologic permeabil le imprima un caracter temporar. In masa calcarelor din Pestera Ialomitei apar acumulari acvatice sezoniere cu o evolutie foarte rapida.

II. GRUPA FAGARASILOR

Este marginita la est de Valea Dambovitei, la vest de Valea Oltului, la nord de Depresiunea colinara a Transilvaniei, iar la sud Subcarpatii Getici. Este cea mai inalta grupa montana din Carpatii Meridionali, avand, pe langa cele 2 varfuri (Moldoveanu si Negoiu de 2544 m respectiv 2535 m), mai multe inaltimi de peste 2500 m. Din aceasta grupa fac parte m-tii Fagaras in nord, si o serie de culmi mai joase, situate in sud (dintre care, m-tii Iezer sunt cei mai inlati si masivi). Muntii Fagaras au o creasta centrala, orientata est-vest, unde inaltimile se mentin la peste 2000 m, accesul este foarte dificil si relieful foarte accidentat.
Creasta muntilor Fagaras si zona inalta a Muntilor Iezer au un relief glaciar foarte dezvoltat. Intre muntii Fagaras, Cozia si Lotrului, pe Valea Oltului, se afla depresiunea Lovistei.
Din M-tii Fagaras izvorasc Argesul si Dambovita, precum si o multime de rauri scurte ce trec prin Depresiunea Fagarasului si se varsa in Olt. Tot aici mai intalnim cativa afluenti ai Argesului lacurlei glaciare Podragu Mare, Balea, Iezer.
In sens geografic larg, prin Masivul Fagarasului se intelege intregul complex muntos din Carpatii Meridionali cuprins intre raurile Olt, la vest, si Barsa Grosetului si Dambovita, la est. In cadrul acestui spatiu, se disting doua siruri de munti aproape paralele, unul nordic, al Muntilor Fagarasului, si unul sudic, constituit din sirul Muntilor Cozia-Frunti-Ghitu, continuat prin Masivul Iezer-Papusa. Intre cele doua siruri de munti se afla Culoarul Lovistei format din ultimele prelungiri ale lantului fagarasan.In nord, fata de Depresiunea Fagaras, limita este formata dintr-un abrupt cvasirectilin,cu o denivelare de circa 800 de metri, sub care se dezvolta o fasie piemontana.
Umerii dezvoltati la 1400 m pe cristalin evidentiaza contactul litologic si tectonic. De asemenea, se remarca prezenta padurilor de fag si conifere care coboara pana la limita depresiunii.
Baza abruptului Fagarasului este marcata si de inversiuni de temperatura, circulatia descendenta a maselor de aer (foehnul) facandu-se simtita in jumatatea nordica a Depresiunii Fagarasului, unde asezarile se indesesc si unde predomina terenurile arabileMuntii Fagaras intra in contact, in partea sudica, prin Muntii Cozia, Frunti, Ghitu si Iezer, cu Subcarpatii Getici: o suita de pinteni prelungi cu altitudini de 1000 m in alternanta cu culoare de vale pe care la baza muntelui se insinueaza depresiunile. Pintenii subcarpatici formeaza o trepta de racord fata de munte, diferentiata altimetric in functie de natura petrografca. Depresiunile de contact accentueaza diferenta dintre munte si Subcarpati ( Depresiunea Campulung pe Rau Targului, bazinul Corbi-Nucsoara pe Rau Doamnei, Bradet-Bradulet, culoar depresionar aliniat pe Valsan, depresiunile Capataneni-Arefu pe Arges, Salatruc pe Topolog si Jiblea pe Olt si Coisca). Contrastul inscris in peisaj este grupat de asezarile grupate pe fundul acestor areale depresionare, de specializarea lor in pomicultura, cresterea animalelor si prelucrarea lemnului. Aspecte mai complexe apar in cadrul limitei de est, unde muntii Fagaras intra in contact cu unitati distincte - Culoarul Bran - Rucar - Dragoslavele, Masivul Piatra Craiului si Muntii Persani. In cea mai mare parte, limta se insinueaza pe Dambovita si pe afluentii acestora, precum si pe Barsa, unde ia aspectul unui culoar suspendat, intrerupt de curmaturi, denumit si depresiunea de contact a Dambovitei si Barsei. Sectorul nord-estic il formeaza Culoarul Tamasului desfasurat pe Dambovita, pe Tamas, curmatura Tamasului (1 370 m) si Barsa si Culoarul Oticului catre vest desparte masivele
Fagaras si Iezer. Platforma Braneana patrunde in acesta zona de contact unde desemneaza, la 1200 m, un culoar denivelat datorita eterogenitatii petrografice si tectonicii foarte variate. Acest nivel este dominat de suprafata Rau Ses 1600 m, ceea ce confirma existenta unui culoar miocen intre Fagaras si Piatra Craiului. Fiind delimitat strict de masive inalte, acest culoar pasreaza aceeasi vegetatie formata din paduri de conifere si fag. Prezenta unor bazine ca cel de la satic, vechile drumuri de transhumanta care legau Depresiunea Brasovului, prin valea Barsei de cursul superior al Dambovitei, toate au favorizat transformarea unor vechi salase in asezari permanenteDespaduririle masive efectuate de la inceputul secolului nostru, plutaritul pe Dambovita, soseaua forestiera au introdus noi aspecte de peisaj. In prezent acumularea de apa de la Pecineagu, efectuata pentru valorificarea potentialului hidroenergetic al Dambovitei, alaturi de expoatarea echilibrata a fondului forestier, pastoral, cinegetic si piscicol, au contribuit la introducerea eficienta in circuitul economic a acestui sector de limita.

Clima

Elementele climei cunosc in Muntii Fagaras – Iezer, ca si in toate masivele muntoase, o etajare determinta de altitudine. Astfel se poate vorbi de un climat al padurilor de foioase, de unul al padurilor de conifere si, in sfarsit, de un climat al pajistilor alpine.
Masivul pune stavila atat maselor de aer rece si umed ce vin dinspre Atlantic si marile nordului, retinandu-le mai mult povarnisul nordic, cat si celor mediteraneene si tropicale pe care le opreste pe latura lui sudica. De aceea, pe versantul nordic este un climat dinamic, agitat, umed,rece, iar pe versantul sudic, unul mai moderat, mai calm si mai inseninat.Temperatura aerului scade de la poale spre crestetul muntilor. Media anuala este de 4 – 6o C in etajul padurilor de fag, de 2 – 4o C in etajul molidului si in jur de 0o C in zona pajstilor alpine. Lunile cele mai calduroase sunt iulie si august, iar cele mai iar cele mai racoroase, ianuarie si februarie. Vantul bate aproape permanent pe creasta, provocand innorari. Calmul absolut este o raritate in acesti munti. Primavara, zidul muntos, intrerpus in fata maselor de aer cald dinspre sud, creeaza efecte de föhn pe versantul nordic, provocand topirea brusca a zapezilor.

Precipitatiile sunt relativ bogate in Muntii Fagaras – Iezer, mai abundente in latura vestica decat in cea estica. Ploile au cea mai mare frecventa in lunile de la inceputul verii si cea mai mica spre toamna, in septembrie. Ninsorile incep sa cada la sfarsitul lui septembrie. Practic, se instaleaza pe creste din septembrie-octombrie si dureaza pana la sfarsitul lunii mai si inceputul lui iunie. In urma ninsorilor abundente se pot produce adeseori avlanse.

Flora
La poalele muntilor se afla etajul padurilor de gorun, in care pe locuri umede se instaleaza stejarul. In Depresiunea Fagarasului se afla unul dintre cele mai interesante resturi ale vechilor paduri de stejar, astazi rezervatie naturala: Dumbrava Vadului (Poiana cu Narcise sau Poiana cu Coprine).
Este o rariste de stejar inundata la jumatatea lunii mai de o adevarata mare de narcise. Mai sus, intre 600 si 1 300 m se defasoara etajul padurilor de fag. Pe latura sudica, padurile sunt pure sau numai ici-colo in amestec cu conifere, pe cand in Transilvania, molidul si bradul patrund in padurea de fag pana la poalele muntelui; cateodata, cum ar fi pe vaile Brescioarei si Pojortei, prin padurea de fag gasim si zada, conifer cu frunze cazatoare. Prin taieturi invadeza aproape pretutindeni plopul tremurator si mesteacanul. Pe vai patrund, venind dinspre dealuri, aninul negru si aninul alb. Adesea gasim si salcia capreasca, cu frunze late ca de mar. Acolo unde solul este mai bun si mai gras, prin padurile de fag, intalnim,in locul afinisurilor, tufe delicate de napraznic. In acelasi etaj, prin locurile umede, de-a lungul vailor si potecilor, intalnim adeseori slabanogul, cu flori galbene si teci gata sa explodeze la cea mai mica atingere.Pajistile din etajul padurilor de fag sunt dominate de paisul rosu si campanule, cu splendide flori albastre violacee. De-a lungul vailor cu grohotisuri si bolovanisuri de calcar, isi raspandesc mirosul de vanilie florile de carmin ale sangelui voinicului.
De la 1 300 – 1 350 m pana la 1 700 m altitudine, intalnim etajul molidului. In desisurile sale intunecoase nu-si au locul prea multe flori. Pe marginea potecilor sau in locuri mai insorite,dar umede, intalnim paralute de munte albe.
De la 1 300 – 1 350 m pana la 1 700 m altitudine, intalnim etajul molidului. In desisurile sale intunecoase nu-si au locul prea multe flori. Pe marginea potecilor sau in locuri mai insorite,dar umede, intalnim paralute de munte albe.
Pe vai umede si umbroase, de-a lungul torentilor, creste viguroasa, ajungand pana la 2 m inaltime si avand frunze late, de pana la 30 cm diametru,laptucul oii, cu flori mari galbene.
Catre limita superioara, padurea de molid se rareste treptat.
Urmeaza etajul alpin inferior, ce se continua de la limta de sus a padurilor pana la 2 200 m altitudine. Altadata era aici imparatia jnepenilor, care se pastreaza si astazi in desisuri, pe coastele priporoase si prin caldari. In acest etaj sunt foarte raspandite tufarisurile scunde de ericacee, si anume: afinul si merisorul. Ceva mai rar intalnim si plante din alte familii, ca ienuparul pitic, aninul de munte.
In pajistile din etajul alpin inferior, covorul verde este alcatuit din graminee. In preajma padurilor domina teposica si paisul rosu. Mai sus insa, dominante sunt parusca si iarba stancilor. Primavara infloresc brandusele, ciubotica cucului si bulbucii de munte.
Dincolo de 2 200 m si pana la crestele cele mai inalte de peste 2 500 m, in etajul alpin superior, tufarisurile lemnoase devin din ce in ce mai rare. Cele mai des intalnite sunt tufarisurile de tundra alpina intinse pe pamant. Pasunile sunt dominate de coarna. Florile din acest etaj sunt de o delicatete neasemuita: degetarutii care apar primavara, ochiul gainii, campanulele. In iulie infloresc martisorul galben si sclipetii de munte.
Una din marile podoabe ale Fagarasului, foarte raspandita in zona alpina este bujorul de munte, planta ocrotita, ce infloreste in iunie – iulie.

Fauna
Fauna muntilor Fagaras cunoaste, desi mai putin pregnant ca vegetatia, o ditributie zonala altitudinala.
Dintre mamifere, caprioara nu urca decat rareori mai sus de braul padurilor de fag. Cerbul ajunge, in schimb, pana la limita superioara a padurilor. Mistretul este si el adeseori intalnit, cu precadere, in padurile de la poalele muntilor. Dintre feline, cele mai frecvente sunt pisica salbatica si jderul de copac, comune atat padurilor de foioase cat si celor de molid. Nu lipseste nici rasul care urca uneori pana la golul alpin. Nelipsiti din padurile de fag sunt lupul si vulpea. Ursul, cel mai mare dintre mamifere , se adaposteste ziua prin desisurile padurilor si noaptea iese in cautarea pradei, in jurul stanilor. In golul alpin este imparatia caprei negre, specie ocrotita.
In padurile de foioase sunt mai frecvente: cinteza, sturzul de vasc, pitigoiul, mierla. In partile cele mai pustii ale padurii, evitand cararile muntilor, se afla cocosul de munte, pasare rara, ocrotita de lege. Deasupra crestelor se intinde spatiul vulturilor plesuvi si al acvilelor de munte.
Pestii sunt reprezentati in primul rand de pastravi, care se afla in cursul superior al tuturor raurilor si paraielor si in mai multe lacuri glaciare.

Reteaua hidrografica
Raurile si lacurile de baraj.
Cantitatea mare de precipitatii (inclusiv apa zapezilor al caror strat anual – insumat – ar depasi 7-8 m inaltime) s-a rasfrant in formarea unei retele dese de izvoare si vai drenate. Pe tot cuprinsul masivului se gasesc, in caldarile de sub creasta, izvoare sau lacuri cu apa limpede, sau zacatori, in care zapada intarzie pana vara tarziu, pastrandu-se uneori de la an la an.
Raurile au debite permanente destul de mari, dar primavara si vara,din mai pana in iulie, cand topirea zapezilor este mai intensa si cand ploile sunt mai abundente, debitele sunt mai mari.Apele masivului se aduna in numai doua vai: a Oltului, care culege apele de pe versantii de nord, de vest si de sud-vest, si a Argesului, caruia ii raman cele dinspre sud.
OLTUL si afluentii sai de pe versantul nordic.
In Transilvania, inainte de a se avanta in stransura muntilor pentru a trece in "Tara Romaneasca", spre Dunare, Oltul isi poarta lenes apele, pe un curs meandrat si potolit prin sesul Depresiunii Fagarasului, paralel cu culmea Muntilor Fagarasului. Aici el aduna apele intregului versant fagarasan prin circa 30 de afluenti.Densitatea retelei hidrografice este de peste 0,8 km/kmp. Nicaieri in Carpati nu se mai realizeaza o astfel de densitate a retelei hidrografice. De la sfarsitul lui martie si pana in iunie raurile montane dreneaza o cantitate enorma de apa, provocand adeseori, pe fundul depresiunii, inundatii, deoarece cursul lenes al Oltului nu poate prelua aceasta cantitate fara a iesi din matca.
OLTUL si afluentii sai din defileu.
La granita de vest a masivului fagarasan, la Podu Olt si Boita – Turnu Rosu, Oltul se orienteza brusc spre sud si, taind in curmezis cutele muntilor, ii strapunge prin defileul de la Turnu Rosu – Caineni. Intre Boita si Caineni, Oltul primeste din Muntii Fagarasului apele Stambei, vailor Marului, Boului, Fratelui, Curpanului si Cotilor, venite toate de sub Chica Pietrelor si Strambanu. Topologul este ultimul afluent fagarasan al Oltului.
ARGESUL si afluentii sai de pe versantul sudic.
Apele varsantului sudic al al Muntilor Fagarasului se aduna in numai patru rauri puternice care razbesc spre sud in dealuri: Argesul propriu-zis, Valsanul, Raul Doamnei si Dambovita.
LACUL DE ACUMULARE VIDRARU.
In anul 1966 afost desavarsita una din cele mai mari lucrari hiodroenergetice din tara: barajul de la intrarea in cheile Argesului. Pentru a asigura volumul de apa prevazut pentru lac, au fost construite baraje, lacuri de acumulare, captari si conducte de aductiune dinspre rauri vecine Argesului: Topologul, Valsanul, Cernatul, Raul Doamnei, Baciu si altele.
DAMBOVITA.
Dambovita isi are izvoarele intre ultimele prelungiri estice ale Muntilor Fagarasului si Masivului Iezer-Papusa. Izvoarele sale de inceput sunt Boarcasului, care vine de sub Curmatura Oticului si Valea Vladului care se trage dinspre Curmatura Bratilei. Unite, aceste doua rauri dau Dambovita. La obarsie,ea curge pe directia SV – NE, apoi trece pe sub Piatra Craiului, catre Podu Dambovitei – Rucar, pe un curs presarat cu chei, repezisuri, lacuri de acumulare, cantoane forestiere si case de vanatoare. Cursul sau este insotit de o sosea forestiera care urca pana la punctul de nastere a Dambovitei, la confluenta Boarcasului cu Valea Vladului.
LACURILE ALPINE
In caldarile si pe treptele vailor glaciare se intalnesc adeseori lacuri ascunse in causul cuvetelor sau in spatele pragurilor ramase de pe urma ghetarilor din cuaternar. Apa lor, stransa din apa zapezilor si din ploi, este curata si buna de baut. Ele au totdeauna, dar mai ales primavara si iarna, o transparenta extraordinara. Aproape fara exceptie, ele isi daruie apele paraielor, carora le asigura debite constante.
Lacurile de pe versantul nordic.
Lacul Urlea situat la 2170 m altitudine in circul de obarsie al vailor Urlea si Pojorta, are adancimea maxima 4,05 m si o suprafata de 20 150 m2.
In caldarea Podragului se afla patru ochiuri de apa, doua pe tapsane si in spatele acesteia, si alte doua, Podragul Mare si Podragul Mic, in partea centrala a circului superior, in mijlocul unui relief haotic, la 2140 m altitudine. Ele au o adancime de 15,5 respectiv 3,9 m si sunt legate printr-un emisar lung de 31 m.Lacul Balea situat la 2034 m altitudine, cu o adancime maxima de 11,35 m,si cu o suprafata de 46 508 mp este considerat unul dintre cele mai frumoase lacuri alpine din masiv. Chiar pe langa lac trece Transfagarasanul.


III.GRUPA PARANGULUI

Numele de Parang, cu o rezonanta straveche, desemneaza varful cel mai inalt din tot grupul de masive si munti dintre Olt, Jiu si Strei-Parangu Mare caruia ii urmeaza ca altitudine varful Parangu Mic sau al Petrosanilor (2074 m). Muntii Parang se inscriu pe domeniul danubian, descoperit de sub panza getica , ca parte estica din semisfera Parang-Retezat-Almaj.
In Parang s-au instalat ghetari puternici in complexe de circuri etajate, continuate cu vai din lungul carora coborau limbi de gheata de cativa kilometri(pe Lotru, Jiet si Latorita).
Se desfasoara intre Olt, Jiu si Strei, fiind cea mai larga dintre grupele Carpatilor Meridionali si cu suprafete netede predominante. Masivul principal este Parang (cu varful de 2519 m), din care se prelungesc spre nord Muntii Sureanu si Muntii Candrel, despartiti de Valea Sebesului, unde sunt cateva lacuri de baraj si hidrocentrale.
In partea de est sunt muntii Lotrului si Capatanii, despartiti de Valea Lotrului, unde se gaseste lacul de acumulare Vidra.

Flora si fauna


Treapta alpina este acoperita de manunchiuri mici de ierburi, plante rezistente la frig, muschi si licheni, si putin mai jos se intalnesc cele mai intinse areale cu jnepenisuri.In treapta montana molidul apare in benzi inguste, pasuni, mai jos se gaseste braul padurilor de amestec din fag, molid si brad care a urcat pe alocuri pana la 160 m . Din treapta montana inferioara, cea mai mare aprte este ocupata de paduri de fag, la care se adauga specii de conifere si gorun spre limita inferioara pe alocuri s-a instalat mesteacanul.
Capra neagra, cerbul, mistretul,ursul,vulpea, jderul, veverita,uliul, cocosul de munte, fac parte din speciile care traiesc in aceasta zona

Clima
Etajul celor mai inalte varfuri si creste, un domeniu al iernilor prelungite, in care si luna mai are media temperaturii sub 0 grade , iar media anuala este sub -2 grade, precipitatiile cad in cea mai mare parte solide.
La etajul suprafetelor cuprinse intre 2300 si 2000 m clima se mentine rece si umeda in cea mai mare parte a anului, temperatura medie anuala oscileaza in jurul valorii de 0o C.
In treapta montana mijlocie temperatura medie anuala cuprinsa intre 3-4 grade C, iar treapta montana inferioara se caracterizeaza printr-o clima montana mai blanda, cu temperatura medie anuala de 4-5oC

Reteaua hidrografica
Aspectul general este acela al unui nod orografic, in care se distinge o culme centrala(de forma literei L) pe care se insira varfuri de peste 2200 m din care pornesc in toate partile obarsiile Jiului, Jietului, Sadului, Gilortului, Galbenului, Latoritei, Lotrului si ale multimii de afluenti pe care aceste rauri le aduna, numai doua vai se prelungesc spre nord, facand legatura cu muntii din nord si nord-est(culmea dintre Lotru si Jiet, continuata din Saua Poiana Muierii cu Muntii Sureanului si cea dintre obarsiile Lotrului si Latoritei , mult mai scurta).

IV. GRUPA RETEZAT-GODEANU

Este delimitata de Jiu si culoarul Timis-Cerna. Este alcatuita din urmatorii munti: Muntii Valcan, Muntii Mehedinti, continuati in nord cu Muntii Cernei(unde intalnim roci calcaroase), Muntii Retezat(cu maxim 2509 m), Muntii Godeanu(cu maxim 2291 m), iar in nord-vest Muntii Tarcu.
In partea mai inalta(muntii Retezat), se gasesc numeroase circuri si lacuri glaciare, dar si elemente rare de flora si fauna, reunite in Parcul National Retezat
Muntii Retezat, cei mai inalti si mai stancosi din lantul Carpatilor Meridionali, sunt cuprinsi intre Strei-Jiu si Dunare. Alaturi de Fagaras si Bucegi, se situeaza in varful piramidei de frumuseti carpatine, mai ales prin caldarile si lacurile glaciare ; Bucura, cu o suprafata de 8,86 ha si o adancime de 19,7 m este cel mai mare lac glaciar din Carpatii Romaniei, iar lacul Zanoaga, cu o suprafata de 6,50 ha, detine recordul de adancime, cu 29 m.In Muntii Retezat se afla cca 100 de lacuri glaciare ; multumita acestora, precum si florei diverse rare, cu multe andemisme si faunei bogate, Retezatul a fost inclus in Parcul National cu acelasi nume, rezervatie a biosferei. Fluxul turistilor mai ales vara pe axa Pietrele-Buta si Baleia-Iorgovanu este deosebit de mare.

Muntii Retezat, cu inaltimile lor maxime de peste 2400 m, domina muntii din jur cu cel putin 200 m, iar prin peisajul lor salbatic- varfuri si creste stancoase, imense caldari glaciare cu nenumarate lacuri si intinse grohotisuri- se afirma ca o puternica individualitate geografica. La nord, contactul cu depresiunea Hateg, se face printr-un abrupt de cateva sute de metri, desfacut de eroziune in fatete triunghiulare, caracteristice liniilor tectonice
La vest si sud, valea Raului Mare, respectiv Lapusnicului Mare, adancita cu circa 1000 m in podurile suprafetei de eroziune Borascu, desparte Retezatul de muntii Tarcu si Godeanu. Spre est, Rau Barbat si Pilugu constituie adevarata limita a masivului, separandu-l de Muntii Tulisa. Catre sud, Muntii Retezat vin in contact cu extremitatea apuseana a Depresiunii Petrosani. Legatura dintre Retezat si Godeanu se face printr-o culme cu inaltimi de 1900-2000 m (Culmea Dragasanu, alcatuita din sisturi cristaline, si masivele calcaroase Piule-Iorgovanu), uneori cuprinsa sub numele de Retezatu Mic. Acesti munti trebuie considerati insa ca o regiune de tranzitie cu particularitati ce o deosebesc atat de Retezatul propriu-zis, cat si de Masivul Godeanu. In muntii Retezat se disting doua culmi principale, aproape paralele, cu directia vest-sud-vest – est nord-est, unite in partea centrala ; intre acestea, Rau Barbat si Lapusnicu Mare, cu sensuri contrare, formeaza un culoar longitudinal. Culmea principala, nordica, incepe de la confluenta Lapusnicului cu Rau Ses prin muntele Zlata (2142 m) si este formata de numeroase varfuri : Sesele (2278 m0, Judele (2334 m), Bucura (2433 m), Peleaga (varful culminant, 2509 m), Papusa (2508 m), Varfu Mare (2463 m), continuat cu Lancitu si Cleantu Cozmii. Culmea sudica, aflata in prelungirea muntilor Iorgovanu-Piule si Dragasanu, cu inaltimi mai reduse, este formata din varfurile Custura (2457 m), Gruniu (2294 m) si Lazaru (2282 m). Din culmea nordica se desprind spre Derpresiunea Hateg culmi paralele prelungi, ale caror inaltimi scad treptat.
Varful Retezat (2482 m), a carui denumire s-a extins asupra intregului masiv, se situeaza pe una dintre acestea. Din cea sudica, o serie de culmi scurte coboara pana la marginea Depresiunii Petrosani. Infatisarea actuala a Retezatului se datoreaza in special ghetarilor cuatrenari, care au transformat fundamental relieful preglaciar. Daca in partea de vest, in jurul resturilor suprafetei de eroziune Borascu au existat ghetari mici, care au sculptat circuri izolate, ca Zanoaga, Zanoguta, Radesu, Slaveiu, Turcel, iar pe clina sudica a Dragasanului, Buta si Pustnicu, in partea centrala a Retezatului, ghetarii au fost mult mai puternici, atingand lungimea de 6-8 km. Pe versantul nordic, ghetarii din vaile Stanisoara, Pietrele, Valea Rea si Galesu confluau mai jos de actuala cabana Pietrele si au depus o mare morena frontala la inaltimea de circa 1350 m. Pe versantul sudic, ghetarul din valea Bucurei si cel din valea Pelegei se uneau si coborau pe valea Lapusnicului pana la 1400 m altitudine. De asemenea, in bazinul de obarsie a Raului Barbat, pe pantele nordice ale culmii Gruniu aveau 2-3 km lungime. Pretutindeni in circurile si vaile glaciare microrelieful caracteristic este bine reprezentat prin trepte si praguri, berbeci glaciari (roci mutonate), morene laterale, mediane si frontale, acestea din urma depuse la 1350-1400 m si la circa 1650 m inaltime, dovedind existenta a doua faze glaciare. Circurile suspendate ce domina ulucuri bine conturate sustin si ele aceasta ipoteza.
In vaile glaciare Gemenele, Sesele, Judele, Bucura si altele, unde se intalnesc deseori exemplare de zambru, jnepenisurile ocupa suprafete intinse. In lungu paraielor se dezvolta asociatii de buruienisuri inalte, alcatuite predominant din Heracleum palmatum, Senecio nemorensis, Angelica sylvestris, A. archangelica ; in jurul lacurilor glaciare predomina buruienisurile de adenostyles allariae var. Kerneri, Athyrium distentifolium, Aconitum tauricum si pajistile de Deschampsia caespitosa.
Dupa topirea ghetarilor, in multe din cuvetele de subsarare din circuri s-au format lacuri glaciare. Intre cele aproximativ 80 de lacuri, cateva se remarca prin dimensiunile lor : Bucura, cel mai mare lac glaciar din Romania cu suprafata de 10 ha si adanc de 17 m ; Zanoaga, cu cea mai mare adancime, 29 m ; tau Negru, Galesu, Tau Portii, Taurile Custurii si altele, dintre care cateva se situeaza la peste 2200 m altitudine. O buna parte din lacurile Retezatului sunt pe cale de colmatare, ca spre exemplu Stanisoara si Pietrele, care abia mai au 1-2 m adancime, iar altele s-au colmatat complet, locul lor fiind marcat de soluri turboase si vegetatie higrofila.
Lacurile glaciare au alimentare nivopluviala. Apa rezultata din topirea zapezilor abundente si din precipitatii se infiltreaza in grohotisurile de pe marginea circurilor si este cedata treptat lacurilor. In apa limpede si rece traieste pastravul, care populeaza in acelasi timp raurile ce se formeaza din lacuri.
Caracteristicile Retezatului sunt crestele ascutite, numite atat de sugestiv custuri, si varfurile proeminente despartite de curmaturi situate de obicei cu circa 200 m mai jos. Pantele repezi ating cu usurinta 30-40 º, dar adesea in versanti apar pereti aproape verticali sau surplombe. Aspectul ruiniform al Retezatului se datoreaza proceselor intense de dezagregare stimulate de conditiile climatice, intre care zapezile abundente, temperaturile scazute si ciclurile inghet-dezghet ce actioneaza intens asupra granodioritelor, pe alocuri puternic diaclazate. Rezulta, astfel, un relief rezidual, ca urmare a proceselor de dezagregare, pantele Retezatului sunt in general acoperite de grohotisuri fixate, semifixate si mobile. Cele mobile, cu blocuri basculante, constituie areale compacte sau se insira sub forma unor limbi cu latimi de zeci de metri.In lugul valcelelor abia adancite, ele alcatuiesc torenti de pietre, activi in timpul averselor, dar mai ales datorita avantajelor. Grohotisul coboara treptat, formand la marginea circurilor conuri izolate sau reunite in tapsane bine dezvoltate. Deseori, se dispun in valuri arcuite, conturand troienele de zapada pe care au alunecat iarna, formand potcoave nivale solitare sau in releu.

Vegetatia
Asociatiile de Juncus trifidus si de Sesleria coerulans se dezvolta pe stancariile din etajul alpin, iar de cele de Festuca picta si Luzula alpino-pilosa pe materialul dezagreat, in curs de fixare. Frecvent, blocurile ce formeaza grohotisurile sunt acoperite de crustele galben-verzui ale lichenilor(Rhizocarpon). O mare bogatie floristica se intalneste pe grohotisurile din regiunea calcaroasa Piule- Iorgovanu ; se remarca indeosebi macul galben de munte (Papaver coronasancti-stephani) si tufarisurile pitice de argintica (Dryas octopetala). In hornurile calcaroase se intalnesc : sangele voinicului ( Nigritella nigra), ghintura (Gentiana lutea), crinul galben (Lilium jankae).
Marea extensiune a stancariilor si a grohotisurilor constituie un impediment pentru pasunat, atat in ceea ce priveste masa verde, cat si circulatia. Cirezile de vaci si turmele de oi gasesc insa conditii bune de pasunat pe pantele mai line din muntii Zanoaga, Zanoguta, Dragsanu si Picioru Lancitei si de pe culmile nordice, fapt evidentiat de cele circa 50 stane, localizate in apropierea padurii. In sectorul sudic calcaros, pe versanti se dezvolta pajisti de stancarie cu compozitie variata (Sesleria rigida, S. haynaldina, festuca versicolor, F. saxatilis etc.)

Carpatii Occidentali

Carpatii Occidentali se afla situati in partea de vest (occidentala) a Depresiunii colinare a Transilvaniei, de unde aceasta denumire data dupa pozitia lor geografica.
Carpatii Occidentali, cuprinsi intre Dunare (in sud), zona Barcau-Somes (in nord), Dealurile de Vest si Campia de Vest (in Vest) si culoarul depresionar Cerna-Timis-Bistra-Hateg, Strei-Orastie (care ii desparte de Carpatii Meridionali) si Depresiunea Transilvaniei (in est), au o serie de trasaturi generale comune (care ii deosebeste de celelalte ramuri carpatice) cum ar fi:
altitudinile mai coborate, substratul petrografic mai variat cu forme de relief diversificate;
fragmentarea accentuata, indeosebi in partea de vest, unde s-au format depresiunile - golf;
locuirea integrala (pana la mari inaltimi), straveche si continua, a intregului teritoriu;
resurse diversificate (minereuri de fier, auroargentifere, bauxita, minereuri de cupru si polimetalice, carbuni, roci de constructie, pasuni, paduri, ape minerale, hidroenergie, singurle zacaminte de minereuri rare - mercur, molibden, crom, nichel, magneziu);
o utilizare foarte veche a resurselor de minereuri (epoca bronzului si fierului, epoca daco-romana, evul mediu) si o utilizare timpurie la scara industriala a resurselor industriei siderurgice (la Resita, Hunedoara);
o retea de asezari rurale, foarte mult adaptata la conditiile reliefului si activitatile economice predominante, cu p frecventa mare a localitatilor cu o textura risipita si rasfirata, legate strans de hinterlandul lor apropiat;
la acestea se aduaga un potential turistic deosebit de bogat si variat, dar insuficient utilizat pana in prezent.

Prezentare
Una dintre caracteristicile esentiale ale Carpatilor Occidentali, discontinuitatea indusa de culoarele mentionate (Campia Lugojului si culoarul Muresului), segmenteaza spatiul montan in trei unitati distincte:
Muntii Banatului - intre Dunare si Campia Lugojului;
Muntii Poiana Rusca - intre Campia Lugojului, culoarul Bistrei si Valea Muresulu;
Muntii Apuseni - la nord de Mures.
Fiecare unitate are o serie de trasaturi fizico-geografice si economico-geografice relativ distincte, care le confera caracteristici geografice proprii, atat la nivel regional, cat si la nivelul intregii tari.

Muntii Banatului
Cuprinsi intre Defileul Dunarii in sud, culoarul Timis-Cerna in est, Campia Lugojului in nord si o succesiune de dealuri in vest, Muntii Banatului reprezinta subdiviziunea sudica a Carpatilor Occidentali.
Ei par o continuare fireasca a Carpatilor Meridionali spre vest, dincolo de culoarul Timis-Cerna, in lungul caruia se afla la o altitudine cu 1000 m. mai scazuta.

Relief si subdiviziuni in Muntii Banatului
Clima hidrografia si invelisul biogeografic in Muntii Banatului
Resurse in Muntii Banatului
Populatia si asezarile omenesti in Muntii Banatului
Activitati economice in Muntii Banatului

Relief si subdiviziuni in Muntii Banatului
Altitudinile medii sunt sub 1.000 m., iar altitudinile cele mai mari sunt in Semenic (1445 m) si Muntii Almajului (1228 m. in Vf. Svinecea Mare Muntii Banatului sunt formati in mod predominant din sisturi cristaline la care se aduaga calcare, flis si roci vulcanice.
Arealele calacroase au un relief carstic foarte reprezentativ: pesteri (Pestera Comarnic), chei (Cheile Minisului, Cheile Nerei, Cheile Carasului), cursuri subterane, izvoare carstice, vai seci.
Pe flis se dezvolta forme de relief structural, iar pe sisturile cristaline s-au conservat formale de modelare ciclica (platformele de eroziune), mai reduse altitudinal decat in Carpatii Meridionali.
In partea de vest si nord Muntii Banatului sunt marginiti de o bordura deluroasa formata din strate sedimentare friabile (depuneri submarine si litorale din timpul pliocenului) cvasiorizontale si acumulari de pietrisuri si nisipuri piemontane. Parete central o constituie Muntii Semenicului, mai inalti, cu platforme largi pe culmi si vai adanci pe margini.
Zona de izvoare a Barzavei, Nerei si Timisului a constituit o regiune cu vechi asezari permanente situate la altitudine.
Spre deosebire de Muntii Semenic, alcatuiti din sisturi cristaliner, Muntii Aninei, situati spre vest in continuarea acestora, cu o structura si petrografie foarte complicata in care calcarele ocupa suprafet importante si dau forme reprezentative.
La nord de zona Semenic-Anina se dezvolta, pe Valea Nerei, Depresiunea Almajului (Bazovici), o depresiune intramontana ca pozitie; in sudul acesteia Muntii Almajului, mai inalti, au la interferenta cu Dunarea un relief spectaculos indeosebi in zona Cazanelor.
Fisia calcaroasa este continuata dinMuntii Aninei in Muntii Locvei iar la intersectia ei cu Valea Nerei s-au dezvoltat Cheile Nerei.
Muntii Banatului continua spre nord-vest, dincolo de Depresiunea Caras-Ezeris cu Muntii Dognecei, mai josi (615m) si “inecati” in sedimente.

Clima, hidrografia si invelisul biogeografic in Muntii Banatului.
Climatul montan este restrans la arealele mai inalte, iar climatul de dealuri caracterizeaza depresiunile si muntii josi.
Influentele submediteraneene (Austrul, precipitatii si toamne, temperaturi medii ridicate si ierni mai blande) caracterizeaza ansamblul Muntilor Banatului.
In depresiuni si pe latura nordica bat vanturi de tip foen, iar in Deoresiunea Almajului si culoarul Timis-Cerna se produc inversiuni terimice.
Cel mai important curs de apa este Dunarea, care intre intrarea sa in tara (Bazias) si Orsova formeaza o zona de defileu., Defileul Dunarii.
In regim natural Dunarea avea o succesiune de bazinete si sectoare mai inguste (cum sunt Cazanele), in prezent, datorita construirii S.H.N. Portile de Fier, cursul Dunarii a fost transformat intr-un lac, foarte lung si ingust, cu numeroase golfuri in zona confluentelor.
Dunarea primeste ca afluenti directi pe Caras (in exteriorul tarii), Nera (la Bazias) si Cerna (la Orsova).
Spre nord raurile sunt adunate de Timis (inclusiv Barzava). In afara lacului de pe Dunare, in Muntii Banatului exista cateva lacuri mici pentru hidroenergie si alimentare cu apa (pe Barzava si Timis) si lacuri carstice semipermanente.
In Muntii Aninei exista mari acumulari de ape subterane.
Vegetatia este formata din paduri de stejar termofil (cu cer, garnita), paduri de fag cu carpen, paduri de fag, si la partea superioara in amestec cu conifere.
Exista specii submediteraneene, indeosebi in Defileul Dunarii. Fauna corespunde etajelor de vegetatie cu prezenta unor elemente submediteraneene. Predomina, dintre soluri, cambisolurile (brune si brune acide) si molisolurile de tip redzine (pe roci calcaroase).
Rezervatiile principale sunt:
- Cazanele (flore, fauna, peisaj, relief);
- Pestera Comarnic;
- Cheile Nerei;
- Cheile Carasului.

Resurse in Muntii Banatului
Munrii Banatului au resurse diverse, dar modeste cantitativ. Huila extrasa de peste 200 de ani este in curs de epuizare. In mod similar sunt rezervele de mangan si minereuri de fier.
Minereurile de cupru si minereurile polimetalice se extrag in cantitati relativ reduse. Mai importante sunt resursele forestiere, pasunile si terenurile arabile.

Populatia si asezarile omenesti in Muntii Banatului.
Culoarul Timis-Cerna si Muntii Banatului au reprezentat in perioada daco-romana un teritoriu de populare intensa. Dierna (orsova) si Ad Mediam (Mehadia) erau puncte de tranzit obligatoriu spre Sarmizegetusa Ulpia Traiana.
In secolele XIII -XIX au exista un intens schimb de populatie intre Muntii Banatului si Oltenia, in ambele sensuri. In prezent densitatea populatiei variaza intre 25-50 loc./kmp. in apropierea centrelor urbane (Resita, Caransebes, Oravita).
Sporul natural este foarte redus, frecvent negativ, ceea ce duce la depopularea unor asezari rurale. Exista un aport alogen, ceea ce contribuie la realizarea unui echilibru demografic.
Asezarile rurale, in general mici, au frecvent acttivitati legate de cresterea animalelor, activitati miniere sau ale economiei forestiere.
Asezarile urbane sunt: Resita (97.000 loc.), Caransebes (32.000 loc.), Bocsa (19.000 loc.), Moldova Noua (17.000 loc.).
Resita s-a dezvoltat foarte mult datorita industriei metalurgice; are in prezent functii mai diversificate, dar o structura urbana influentata de spatiul limitat oferit de relieful vaii Barzavei.
Caransebes este principalul centru urban din culoarul Timis Cerna cu o industrie mai modesta (in care predomina prelucrarea lemnului), dar cu functii de transport (nod feroviar, rutier, aeroport) si culturale.
Celelalte orase au fiecare structuri urbane si functionale proprii, astfel: Bocsa este un oras industrial (industria constructoare de masini); Moldova Noua este un centru industrial, cu un port la Dunare (moldova Veche); Orsova, stramutat pe un amplasament nou si integral reconstruit, are activitati industriale (industria de nave, prelucrarea bumbacului) si este un port de tranzit; Oravita are un trecut semnificativ (primul teatru romanesc,centru administrativ, industrie de prelucrare a cuprului0, dar cu o industrie mai modesta in prezent (textila, lemn); Anina este un centru minier.

Activitatile economice in Muntii Banatului.
Datorita existentei unor resurse (carbuni, minereuri de fier, mangan, minereuri neferoase, lemn). Muntii Banatului au intrat de timpuriu (sec. XVIII) in aria industrializarii.
Extractia huilei, in trecut foarte importanta, are in prezent mai mult o valoare simbolica. Dintre centrele de extractie (Anina, Ponor, Cozia, Baia Noua) mai important este centrul Anina; aici exita, de asemenea, situri bituminoase.
Cocseria de la Resita foloseste mai mult carbune adus din bazinul Petrosani sau din import (prin intermediul portului Orsova). La Mehadia exista si un mic zacamant de carbune brun.
Minereurile de fier (extrase de la Dognecea si Ocna de Fier) si minereurile de mangan (extrase la Delinesti), ambele in apropiere de Resita, au favorizat aparitia industriei siderurgice. In prezent siderurgia resiteana se bazeaza foarte mult pe materii prime din import.
Pana in anul 1950 Resita a fost principalul centru siderurgic al tarii. Exista si cantitati mici (magneziu, la Tisovita, crom si nichel la Dubova, ambele localitati in Defileul Dunarii).
Minereurile complexe (extrase la Modova Noua, Sasca Montana) si minereurile de cupru (Moldova Noua) sunt prelucrate in alte centre, mai frecvent la combiantul chimico-metalurgic din Turnu Magurele, unde preparatele de minereuri sunt aduse pe Dunare, de la Moldova Veche.
Industria constructiilor de masini este localizata la Resita (unde se produc utilaje, componente pentru locomotive), Bocsa (cu utilaje agricole), Caransebes si Orsova.
La Resita se obtin produse de distilare a lemnului si caramizi refractare.
Industria lemnului prelucreaza materia prima din regiune la Oravita, Anina, Orsova, Resita, Bocsa.
La Caransebes (Balta Sarata) exista un combinat de industrializare a lemnului, cu vechi traditii, care produce cherestea, placi aglomerate si fibrolemnoase, placvaje, furnire, mobila, pe baza materiei prime adusa dintr-unspatiu mai extins.
Dintre ramurile industriei textile mai semnificative sunt prelucrarea bumbacului (Orsova), prelucrarea primara a matasii naturale (Oravita) si industria confectiilor (Resita).
Industria alimentara este prezenta in orase, dar si in localiatati rurale (Bozovici) prin difeite produse.
Agricultura dispune de un fond funciar relativ redus. Pasunile si fanetele favorizeaza cresterea animalelor. Culoarul Timis-Cerna,, dealurile din nordul muntilor, depresiunile Almajului si Oravitei formeaza impreuna a doua regiune pomicola a tarii.
Caile de comunicatie cuorund cai ferate, dintre care calea ferata Oravita-Bazias este cea mai veche din tara, sosele, transporturi aeriene si transporturi speciale.
Culoarul Timis-Cerna este strabatut de magistrala 1 Bucuresti-Timisoara, cu un nod feroviar la Caransebes (pentru legatura cu Resita) si de un drum national.
Turismul dispune de obiective notabile (Defileul Dunarii cu Cazanele, zona carstica Anina, cheile, amenajarile turistice din semenic etc.).

Muntii Poaiana Rusca
O caracterictica importanta a Carpatilor Occidentali o constituie discontinuitatea acestora si separarea lor in trei areale distincte: Muntii Banatului, Poiana Rusca si Muntii Apuseni.
Muntii Poiana Rusca apar bine individualizati si delimitati de spatiile adiacente: in nord Valea Muresului ii desparte de Muntii Apuseni, spre est contactul cu zona depresionara Hateg-Stre este relativ abrupt, spre sud culoarul Bistrei cu Poarta de Fier a Transilvaniei ii desparte de Muntii Tarcu din Carpatii meridionali (mai inalti cu aproape 1.000 m), iar spre vest Bega induce in relief un culoar bine conturat.

Relieful Muntilor Poiana Rusca
Clima, hidrografia si invelisul biogeografic Muntii Poiana Rusca
Populatia si asezarile omenesti Muntii Poiana Rusca
Resursele si activitatile industriale Muntii Poiana Rusca

Relieful Muntilor Poiana Rusca
Relieful Muntilor Poiana Rusca are o serie de caracteristici care ii individualizeaza in ansamblul Carpatilor Romanesti.
Altitudinile, pe ansamblul relativ reduse, se mentin frecventla 800 - 1000 m.; la contactul cu zonele invecinate coboara la 200 -300 m., iar altitudinea maxima este de 1374 m, in Vf.Padesu.
Substratul geologic este format este format aproapr in totalitate din sisturi cristaline, la care se aduaga suprafete reduse de calcare puternic metamorfozate (marmura), roci vulcanice (“Magura” Devei) si roci sedimentare pe margini. Pe ansamblu, Poiana Rusca are aspectul unui horst bine delimitat de grabene marginale.
Muntii Poiana Rusca au culmi netede la altitudini interpretate ca platforme de eroziune.
La 1000 m exista o platforma neteda cu sate foarte vechi si drumuri de culme, pastratoare a unei vechi civilizatii rurale (este “tinutul Padurenilor”).
Zona montana este intersectata de vai foarte adanci, cu desfasurare radiara, si, pe alocuri, cu tresee sinuase.
Bega (si afluentii ei directi), Cerna (afluent al Muresului), vaile ce coboara spre Bistra sau Mures formeaza un foarte interesant sistem hidrografic adancit puternic in masivul Poiana Rusca.
Fiind “masivi” nu au subdiviziuni de ordinul II.

Clima, hidrografia si invelisul biogeografic al Muntilor Poiana Rusca
Climatul este caracteristic dealurilor inalte (pe margini) si muntilor josi). Are predominant influente oceanice, cu precipitatii ridicate (800 - 1.000 - 1.200 mm) si vanturile de vest.
Temperatura medie scade sensibil ca altitudine (8 gr. C pe margini, 5 gr. C pe inaltimi).
Reteaua hidrografica este colectata de Mures (Cerna, , precum si alte rauri mai mici), Bega (care izvoraste din centrul zonei montane), Timis (prin intermediul Bistrei).
Exista si lacuri de interes industrial si turistic (Cincis si Surduc). Apele subterane au, spre est, si un caracter termal (Calan).
Vegetatia este etajata: in baza zonei montane predomina padurile de stejar, urmate apoi de paduri de amestec (stejar-fag), paduri de fag, iar pe alocuri chiar in amestec cu rasinoase (la peste 1.000 m).
La altitudini mari apar si pajisti secundare care (impreuna cu terenurile agricole) au inlocuit vegetatia naturala.
Fauna este corepunzatoare etajelor de vegetatie. In Depresiunea Hategului exista cunaoscuta rezervatie de zimbri. Spre Mures, in culoarul Streiului se afla parcul dendrologic de la Simeria, la vest de Deva rezervatia de fauna si peisaj “Cetatea Devei” si rezervatia forestiera Padurea Bejan.
Solurile sunt predominant cambice (cambisoluri) si podzolice (spodosoluri).

Populatia si asezarile omenesti din Muntii Poiana Rusca
Populatia este formata in regiunea marginala aproape in exclusivitate din romani. Pe margini, indeosebi in orase, exista si grupuri semnificative de maghiari (Deva, Hunedoara). Sporul natural este redus.
Densitatea populatiei este mai mare la contactul cu regiunile marginale )Hateg, Mures, Bistra) fiind de 50-75 loc./kmp. In interior densitatea este mai redusa fiind de sub 25 loc./kmp. Partea de nord este a muntilor (“tinutul Padurenilor”) este mai bine si omogen populata. Exista argumente ca aceasta regiune conserva traditii so populatie foarte veche, continua si mult timp autarhica.
Asezarile rurale se concentreaza pe zone de contact, pe vai, iar in interior chiar pe culmile netede. Pe langa activitaitle agricole, pastorale si forestiere o serie de localitati au activitai extractive (Ghelari, Teliuc, Ruschita, Muntele Mic) sau industriale (Nadrag, Tomesti).
Orasele sunt situate in zone marginale, adiacente, dar legate economic de Poiana Rusca.
Astfel, Deva, Hunedoara si Bistra (fost Otelu Rosu) sunt legate strans si ca pozitie si functii de zona montana. Calan, Hateg si Simeria sunt orase situate in zona Hateg-Strei, dar, cu toata aceasta zona depresionara, sunt complementare si foarte apropiate muntilor.
Deva (73.366) are functii administrative, economice si aspecte urbane proprii. Hunedoara (81.198) are ostructura preponderent industriala (industria siderurgica); in mod similar, orasele Calan si Bistra (Otelu Rosu). Simeria are o functie importanta de transport.

Resursele si activitatile industriale in Muntii Poiana Rusca
Resursele energetice sunt modeste, fiind reduse la cele hidrografice. Pe baza unor materii prime energetice aduse din alte regiuni (gaz metan din Depresiunea Transilvaniei si carbuni din Depresiunea Petrosani) au fost construite mari agregate termoenergetice din Mintia-Deva (una din cele mai mari termocentrale din tara), Calan, Hunedoara si Bistra.
Industria metalurgica este bine reprezentata si dezvoltata datorita resuselor de minereu de fier.
Desi pe ansamblul economieie rezervele de fier sunt modeste, ele avut o mare importanta in aparitia si dezvoltarea industriei siderurgice de la Hunedoara, Bistra, Calan si Nadrag.
Minereurile de fier au un continut relativ redua de fier (20-30 %). Principalele centre de extractie sunt localizate la Ghelari si Teliuc (si alte centre mai mici).
Centru siderurgic Hunedoara isi are inceputul cu peste 100 de ani in urma. El foloseste in prezent minereurile de fier din Poiana Rusca (la care se aduga minereuri aduse din import prin intermediul nodului feroviar Simeria, huila din bazunul Petrosani, calcar siderurgic de la Sandulesti-Turda, gaz metan (adus printr-o conduscta), mangan (adus din zona Vatra Dornei). Are instalatii complexe: cocserii, furnale, otelarii, laminoare.
A fost un timp (1950-1975) principalul centru siderurgic al tarii. La Bistra si Nadrag se produc laminate, iar la Clan, fonta si semicocs.
Metalurgia neferoasa cuprinde exploatari de minereuri complexe cu un continut mai mare de cupru si zinc (Deva, Muncelu Mic) sau plumb (Ruschita). Constructiile de masini sunt concentrate la Hunedoara, Deva, Simeria (reparatii de material rulant). La Marginea, in culoarul Begai, exista o intreprindere de produse de distilare a lemnului. Rocile de constructie extrase sunt: marmura (la Ruschita, dar si la Caprioara si Alun, in apropier) si andezit (Deva). La Bircea se produc prefabricate, iar la Tomesti articole de sticlarie.
Resusele forestiere sunt prelucrate in centrele din jur (Hateg, Deva, Carasebes, Bistra).
Fondul funciar dispune de terenuri arabile concentrate pe margini (indeosebi in zona Strei-Hateg) si pe culmile netede din partea de nord-est. Pasunile naturale favorizeaza cresterea bovinelor si ovinelor. In zona Hateg-Strei exista plantatii pomicole ale caror produse sunt prelucrate la Hateg. Ramuri ale industriei alimentare sunt localizate si in alte orase (deva, indeosebi).
Caile de comunicatii sunt concentrate pe margini. Pe Valea Muresului magistrala 2 trece prin Simeria si Deva. La Simeria se face conexiunea cu linia transcarpatica electrificata Filiasi-Petrosani-Simeria cu o deosebita insemnatate economica. Cai ferate locale (Simeria-Hunedoara, Caransebes-Hateg) au, de asemenea, utilizari industriale. Soselele au traiectorii similare.
Obiectivele turistice sunt concentrate la Deva (inclusiv Cetatea Devei), Hunedoara, Hateg (inclusiv rezervatia de zimbri), Cala (inclusiv baile cu caracter local, folosite inca din timpul imperiului roman), Sarmizegetusa Ulpia Traiana (fosta capitala a Daciei romane), zona Ruschita, “Tinutul Padurenilor”, Lacul Cincis si Lacul Surdus (Fardea).

Muntii Apuseni
Muntii Apuseni se afla situati la nord de Valea Muresului, fiind cea mai intinsa si cea mai devrsificata unitate a Carpatilor Occidentali.
Limita lor vestica o constituie Dealurile de vest si, pe mici portiuni, chiar Campia de Vest (in dreptul Muntilor Zarandului), care patrund in interiorul depresiunilor - golf formand un teren foarte sinuos.
Limita de nord este ezitanta, deoarece structuri asemanatoare muntilor se prelungesc, prin intermediul “jugului intracarpatic”, pana langa muntii vulcanici din grupa nordica a Carpatilor Orientali; conventional limita ar putea fi dusa pana la Valea Barcaului si a Somesului (la Jibou), Dealurile Crasnei si ale Salajului (apartinand Dealurilor de Vest) :inecand” aici terminatiile nordice (Plopis, mese) ale Muntilor Apuseni.
Spre est contactul cu Depresiunea colinara a Transilvaniei se face printr-un sir de depresiuni “submontane” (Almas, Iara, culoarul Alba Iulia-Turda.
Spre sud-est Culoarul Orastie ii desparte de Muntii Surenului din Carpatii Meridionali, iar in continuare, Vale Muresului este o discontinuitate majora spre sud.

Relief si subdiviziuni in Muntii Apuseni
Clima, hidrografia, invelisul biogeografic in Muntii Apuseni
Resurse naturale si utilizarea lor in Muntii Apuseni
Caile de comunicatie in Muntii Apuseni
Populatia si asezarile omenesti in Muntii Apuseni

Relief si subdiviziuni in Muntii Apuseni
Desi reprezinta cel mai inalt sector al Carpatilor Occidentali, Muntii Apuseni abia depasesc 1.800m in partea centrala (Bihor, 1.847m; Vladeasa, 1.834m; Muntele Mare, 1.825m).
In general, altitudinile oscileaza in jurul valorii de 1.000m.
Substratul geologic este alcatuit predominant din sisturi cristaline, la care se adauga roci vulcanice (Muntii Metaliferi, indeosebi), flis (Trascau, Padurea Craiului) si calcare (in Muntii Bihor, Codru-Moma, Padurea Craiului, Trascau).
Asociat acestor structuri geologice exista un relief diferentiat: suprafete de modelare ciclica indeosebi pe sisturi cristaline, relief structural si petrografic pe flis si calcare, relief vulcanic pe structurile eruptive.
In Muntii Apuseni au fost identificate trei platforme de eroziune, asemanatoare si sincrone celor din Carpatii Meridionali, dar mai reduse altitudinal. O trasatura distinctiva a Muntilor Apuseni o constituie si frecventa mare a fenomenelor carstice de calcare.
Exista mai multe areale, dintre care mai semnificative sunt: zona centrala Scarisoara-Padis-Cetatile Ponorului (cu ghetarul Scarisoara, sistemul subteran Cetatile Ponorului, izbucuri, ponoare etc.).
Muntii Trascaului (indeosebi cu relief de tip chei), Muntii Codru-Moma (cu platoul carstic Vascau, unde se afla izbucul de la Calugari, un sistem subteran, pesteri, polii) si Muntii Padurea Craiului (cu pesteri deosebite, cum este Pestera Vantului, cea mai lunga din tara, Pestera Mezaid etc.).
O caracteristica importanta a Muntilor Apuseni o constituie existenta in partea lor vestica a depresiunilor-golf.
Subdiviziunile principale se pot grupa astfel:
a) in partea centrala: Muntii Bihor, Vladeasa, Muntele Mare continuati spre extremitati cu Muntele Gaina (1.484m), Muntii Gilaului si depresiunile Brad si Huedin; la izvoarele Ariesului se afla o regiune cu traditii istorice si populare intensa: Tara Motilor;
b) in sud-est sunt Muntii Trascaului (cu Cheile Rametilor, Intregalde si in prelungirea lor nordica Cheile Turzii) si Muntii Metaliferi (cu un relief de conuri vulcanice partial transformate de eroziune);
c) in vest sunt Muntii Zarandului (cu Vf. Drocea, 835m), Codru Moma (cu Plesu 1.109m), Muntii Padurea Craiului si Muntii Plopisului (Ses), despartiti prin depresiunile-golf Zarand (pe Crisul Alb), Beius (pe Crisul Negru), Vad-Borod (pe Crisul Repede); acesti munti sunt reuniti uneori sub denumirea de Muntii Crisurilor;
d) in nord, Muntii Apuseni continua prin "jugul intracarpatic" (Meses, Prisnel, Preluca) pana in apropierea Carpatilor Orientali. La vest de acest aliniament mai apare un sir de maguri (Magura Simleului si Culmea Codrului), marginite de dealuri (Dealurile Crasnei si Dealurile Salajului). Depresiunea Simleului are aspectul unei depresiuni-golf situata intre Meses si Plopis.

Clima, hidrografia, invelisul biogeografic in Muntii Apuseni
Clima acestui spatiu montan este influentata de pozitie (fiind situata pe traiectoria circulatiei vestice), altitudinile modeste si fragmentarea reliefului. Altitudinile induc, pentru o mare parte a zonei montane, un climat de dealuri, climatul montan reducandu-se ca areal doar la zona centrala.
Muntii Apuseni se remarca prin cantitatea mai mare de precipitatii fata de regiuni cu altitudini similare datorita expunerii vestice: in Bihor-Vladeasa-Muntele Mare cad peste 1.200mm/anual (in Vladeasa chiar peste 1.300mm, fiind unul dintre arealele cele mai ploioase din tara).
Depresiunile-golf din partea de vest au fenomene de inversiuni termice, iar in partea de sud-est se formeaza vanturi de tip foen. Pe ansamblul lor, Muntii Apuseni au un climat cu influente oceanice.
Raurile principale cu izvoare in Muntii Apuseni sunt: Somesul Mic (format din Somesul Cald si Somesul Rece), raurile din bazinul Crisurilor (Barcau, Crisul Repede cu Iada si Dragan, Crisul Negru, Crisul Alb), Aries si Ampoi, afluentii directi ai Muresului.
Exista cateva lacuri in depresiuni carstice (Varasoaia) si lacuri hidroenergetice (Fantanelele si Tarnita, pe Somesul Cald). Apele subterane au acumulari mari in zonele carstice. La Moneasa, Geoagiu Bai si Vata de Jos exista izvoare termale.
Vegetatia, fauna si solurile pe fondul spatiului zonal au o dispunere verticala. Predomina padurile de fag, in amestec cu cele de stejar (in zonele joase) si conifere (la 1.200-1.400m); padurile de conifere ocupa altitudinile mai mari (1.400-1.800m).
Fauna naturala, mai bine pastrata ca in alte regiuni, are specii legate de etajele de vegetatie. Predomina cambisolurile (soluri brune si brune acide) pe cea mai mare intindere, in depresiuni apar si soluri argiloiluviale, iar la mari inaltimi (peste 1.600m) apar si spodosoluri.
Rezervatiile naturale mai cunoscute sunt: Cetatile Ponorului, Scarisoara, Vadu Crisului (rezervatii speologice), Ighiu, Detunate, Dealu cu Melci, Bratca (rezervatii geologice si paleontologice), Intregalde (rezervatie floristica, unde floarea de colt se afla la cea mai mica altitudine).
Muntii Apuseni au resurse variate: minereuri de fier, carbuni inferiori, minereuri complexe si auroargintifere, mercur, molibden, bauxita, roci de constructie, pasuni, paduri, hidroenergie, ape termale si un potential turistic deosebit.

Populatia si asezarile omenesti in Muntii Apuseni
Muntii Apuseni sunt populati integral, pana la altitudini mari (1.400-1.600m), unde exista asezari permanente si cvasipermanente.
O populatie straveche si continua caracterizeaza acest spatiu considerat, pe buna dreptate, un nucleu al etnogenezei poporului roman. O foarte interesanta constatare, prea putin cunoscuta, despre locuitorii din Muntii Apuseni: aici furtul (hotia) este un fenomen necunoscut sau cel putin nepracticat pana cu putin timp in urma.
Densitatea populatiei are in prezent valori medii de 50loc/km2, mai ridicat in depresiuni si vai si mai reduse proportional cu inaltimea. Sporul natural este de 5’, relativ redusin comparatie cu valorile din alti ani.
Un grup original de locuitori il constituie motii, care locuiesc pe Aries si Crisul Alb.
Asezarile rurale sunt in general mici si mijlocii. O mare parte dintre acestea au o textura risipita, cu "cranguri" situate la distante mari unele de altele, cum ar fi asezarile componente comunelor Bistra, Scarisoara, Albac, Horea, Vidra, Bucium etc.
Pe vai si in depresiuni s-au dezvoltat asezari adunate, unele cu aspect liniar.
In cadrul functiunilor economice se imbina activitatile agricole (cresterea animalelor indeosebi), miniere, industriale si turistice. Exista numeroase localitati cu profil minier (Baia de Aries, Rosia Montana, Tebea etc.), industrial (Astileu, Gura Barza, Rosia Montana, Baita, Chiscadaga) si turistic (Moneasa, Geoagiu Bai, Vata de Jos).
Orasele sunt de dimensiuni mici: Abrud (cu traditii istorice si miniere), Campeni (cu industria lemnului), Brad (cu exploatari de minereuri, carbuni, industrie de prelucrare a minereurilor neferoase), Zlatna, Ampelum in antichitatea daco-romana (centru de exploatare si prelucrare a minereurilor neferoase), Nucet (cu exploatarea de molibden de la Baita), Vascau, Stei, Beius, Sebis, Alesd (un oras deosebit de industrializat), Huedin, Simleul Silvaniei.
Pe margini s-au dezvoltat orase mai mari: Alba Iulia, Turda, Zalau, Aiud, Cluj-Napoca.

Resurse naturale si utilizarea lor in Muntii Apuseni
Muntii Apuseni dispun de resurse energetice modeste, dar de importante resurse de minereuri neferoase si roci de constructie.
In bazinul Brad se exploateaza carbune brun din apropiere, utilizat in cea mai mare masura la termocentrale.
La limita nordica, in zona deluroasa marginala exista exploatarile de lignit din bazinul Barcaului si de carbune brun din bazinul Almajului (acestea sunt localizate evident in afara zonei montane propriu-zise).
Resursele hidroenergetice sunt valorificate partial prin hidrocentralele de pe Somesul Mic (Tarnita, Mariselu, Gilau), Iada si Dragan.
Minereurile de fier din Muntele Mare (Baisoara) si Muntii Gilaului (Capusu Mic), desi de proportii reduse, plaseaza aceasta unitate pe locul al doilea (dupa Poiana Rusca) in productia interna de fier, cu aproximativ 1/3.
Minereurile auroargintifere au traditii vechi de exploatare si utilizare. In antichitatea daco-romana centrele principale erau Zlatna si Rosia Montana.
In prezent acestea se extrag la Baia de Aries, Bucium, Rosia Montana, Zlatna, Baita, Musariu, Criscior si se prelucreaza la Zlatna si Brad.
Bauxita se extrage din Muntii Padurea Craiului la Varciorog, Rosia, Dobresti, Zece Hotare, dupa care se prelucreaza primar in apropiere (la Dobresti si Chistag), de unde se transporta la Oradea, pentru transformarea bauxitei in alumina.
La Izvorul Ampoiului se extrage mercur, iar la Baita (de Nucet) exista minereuri de molibden.
Minereurile complexe (de cupru, plumb, zinc) se exploateaza la Baita, Sacaramb, Rosia Poieni.
Diferite utilaje si masini pentru industria miniera se produc si se repara la Brad, Stei (Petru Groza), iar alte produse metalice se obtin la Huedin si Sebis.
La Zlatna se produc acid sulfuric, produse abrazive si elecrtochimice, iar la Aghires, cerneluri.
Datorita alcatuirii geologice, industria de extractie a materialelor de constructie are o raspandire larga. Se extrag urmatoarele roci:
· granit ( la Radna, Zam, Savarsin), bazalt (la Branisca) si andezit (Vata de Jos, Varfurile);
· marmura (la Moneasa, Vascau);
· travertin (la Banpotoc);
· argila refractara (Alesd, Aghires), caolin (Aghires), diatomita (Minisu de Sus, in Muntii Zarandului), gresie etc.;
· calcare se extrag la Sandulesti (pentru Turda si Hunedoara), Alesd, Baita (pentru fabrica de ciment de la Chiscadaga);

Industria materialelorde constructie produce ciment (Chistag, Turda, Chiscadaga), azbociment (Chistag), produse refractare (Astileu, Turda, Alba Iulia), prefabricate din beton (Chiscadaga, Simleul Silvaniei), articole de sticlarie (Poiana Codrului si Padurea Neagra) etc.
Fondul forestier relativ bogat si diversificat a favorizat dezvoltarea industriei de prelucrare a lemnului in centre mai mici situate in zona (Campeni, Huedin, Beius, Brad, Stei, Sebis etc.) si ofera materie lemnoasa semiprelucrata unor combinate de industrializare (Arad, Gherla) sau fabrici de mobila (Oradea, Cluj-Napoca, Aiud, Turda, Zalau).
Industria textila si alimentara s-a dezvoltat in localitatile urbane (Brad, Campeni, Abrud, Stei) si chiar in asezarile rurale (Baia de Aries).
Ponderea relativ redusa a terenurilor arabile (mai intinse in depresiuni) este compensata de suprafetele cu pasuni si fanete care permit dezvoltarea unor activitati importante de crestere a animalelor (bovine si ovine indeosebi).
Muntii Apuseni au si un deosebit potential turistic (fenomene carstice, traditii istorice, cum ar fi targul de pe muntele Gaina etc.).

Caile de comunicatie in Muntii Apuseni
Cai ferate si soselele de importanta deosebita traverseaza marginea de nord (Cluj-Napoca-Ciucea-Oradea) si marginea de sud (Alba Iulia-Arad) a Muntilor Apuseni.
In interior exista o retea feroviara de penetrare pe vai (Arad-Brad, Oradea-Vascau, Deva-Brad, Alba Iulia-Zlatna) si o retea rutiera de legatura. Intre Turda si Abrud circula ultimul tren de cale ferata ingusta ("mocanita").

Depresiunile din Muntii Banatului sunt:
- Depresiunea Almajului;
- Depresiunea -Ezeris;
- Depresiunea Oravitei.

Cheile Nerei
Cheile Nerei se formeaza intre Muntii Locvei si Muntii Poiana Aninei.

Influentele climatice exterioare
Influentele climatice exterioare ce se propaga pe fondul climatului in zona Muntilor Banatului sunt de nanta mediteraneana, evidente mai ales pentru altitudinile mai joase; ele se manifesta prin ploi de toamna si ierni blinde.

Cursurile de apa ce dreneaza Muntii Banatului si Muntii Poiana Rusca sunt urmatoarele:
- Timis;
- Mehadia;
- Cerna;
- Barzava;
- Caras;
- Minis;
- Nera;
- Bega;
- Mures;
- Cerna (afluent al Muresului);
- Strei;
- Rau Mare;
- Bistra.

Apele curgatoare din Muntii Banatului si Muntii Poiana Rusca pe care s-au realizat acumulari antropice sunt:
- pe Dunare - Lacul Portile de Fier;
- pe Barzava - Lacul Valiug, Lacul Gozna, Lacul Secu;
- pe Cerna - Lacul Cincis (Lacul Teliuc).

Drumul de interes european E70 parcurge Culoarul Timis-Cerna (Orsova - Caransebes spre Lugoj) si Timisoara iar E68 urmareste Valea Muresului ( Nadlac - Arad - Deva).

Rezervatiile naturale si elementele ocrotite din Muntii Banatului Muntii Poiana Rusca sunt:
- de peisaj si de flora: Cazane, Cetatea Devei;
- de flora si de fauna: Dumogled;
- paleontologica si geologica: Comarnic;
- parc dendrologic: Simeria.

Obiectivele turistice de mare frumusete din Muntii Banatului sunt :
- Cheile Nerei, Minisului, Carasului;
- Pestera Comarnic din Muntii Aninei;
- Complexul turistic Semenic;
- Defileul Almajului cu elemente etnografice si de folclor.

Depresiunile "golf" drenate de cele trei Crisuri sunt:
- Depresiune Zarand;
- Depresiune Gurahont;
- Depresiunea Brad;
- Depresiune Vad-Borod.

Trecatoare care a permis construirea caii ferate Deva-Brad
Dintre pasurile: Ciuce, Valisoara si Bucium Pasul Valisoara a favorizat construiraea secventa feroviara Deva - Brad.

Cursurile de ape din Muntii Apuseni pe care s-au efectuat lucrari de interes energetic sunt:
- Somesul Cald;
- Somesul Mic;
- Crsul Repede;
- Iada;
- Dragan.

Rezervatiile naturale ale biosferei din Muntii Apuseni sunt:
- floristica - Intergralde;
- forestiera - Padurea Bejan.

Carierele de roci din Muntii Apuseni (pe tipuri) sunt:
eruptive:
- granite - Radna, Savarsin, Zam;
- bazalte - Branisca;
- andezite - Deva.
metamorfice:
- calcare policrome - Moneasa, Vascau, Caprioara;
sedimentare:
- travertin - Banpotoc;
- caolin - Arghiresu;
- calcare - Sandulesti.

Orasele cuprinse in limitele Muntilor Apuseni:
- Brad;
- Abrud;
- Campeni;
- Beius;
- Zlatna;
- Sebis;
- Alesd;
- Nucet;
- Vascau;
- Stei;
- Huedin;
- Deva;
- Simeria.

Orase situate in Muntii Apuseni pe drumul transcarpatic E79:
- Beius;
- Brad;
- Deva.

Depresiunile si culoarele depresionare care dau aspectul insular Muntilor Apuseni
Muntii Apuseni sunt situati intre Valea Muresului la sud si Valea Somesului si a Barcaului la nord. Depresiunile si culoarele depresionare din jur accentueaza pozitia insulara a acestor munti. Aceste sunt:
- Depresiunea Simleu;
- Depresiunea Almas;
- Depresiunea Huedin;
- Depresiunea Iara;
- Culoarul Turzii;
- Depresiunea Alba-Iulia;
- Culoarul Orastiei,

Tipurile de sate ce se intalnesc in Muntii Apuseni luind in considerare modul de distributie in teritoriu a gospodariilor sunt:
- dupa modul de distribuire a gospodariilor in teritoriu este caracteristic satul risipit sau imprastiat, cu gospodariile despartite prin fanete si pasuni; pe vai sunt sate lineare, iar in depresiunile intramontane apare satul compact, cu casele lipite perete de perete;
- dupa numarul locuitorilor, sunt sate mici, sub 500 de locuitori, numite "cranguri'.

Pesterile considerate obiective turistice deosebite din Muntii Apuseni sunt:
- Pestera Scarisoara;
- Pestera Ursilor de la Chiscau;
- Pestera Meziad;
- Pestera Vantului.

Limite Muntii Banatului:
N: Campia Lugojului si Dealurile Buziasului
S: Valea Dunarii
E: Culoarul Timis-Cerna
V: Dealurile Tirolului

Culmi muntoase Muntii Banatului:
Semenic - 1446 m. in Vf. Semenic
Almaj - 1224 m. in Vf. Svinecea Mare
Aninei - 1160 m.
Locvei - 727 m.
Dognecea - 617 m

Depresiuni, culoare tectonice Muntii Banatului:
Almaj (Bozovici)
Caras-Ezeris
Oravitei

Pasuri, trecatori, defilee Muntii Banatului:
Domasnea 540 m.
Culoarul Timis-Cerna
Defileul Dunarii

Ape curgatoare Muntii Banatului:
Timis
Barzava
Nera
Mehadia
Caras
Minis
Cerna
Dunarea

Lacuri de acumulare Muntii Banatului:
Portile de Fier pe Dunare
Valiug pe Barzava

Rezervatii floristice si faunistice Muntii Banatului:
Cheile Nerei

Rezervatii de peisaj si flora Muntii Banatului:
Cazane

Rezervatii speologice Muntii Banatului:
Comarnic

Orase Muntii Banatului:
Resita
Caransebes
Bocsa
Anina
Oravita
Moldova Noua
Orsova

Limite Muntii Poiana Rusca
N: Defileul Muresului
S: Culoarul Bistrei
E: Depresiunea Hateg
V: Dealurile Lipovei

Culmi muntoase Muntii Poiana Rusca
Poiana Rusca - 1374 m. In Vf.Padesu

Depresiuni, culoare tectonice Muntii Poiana Rusca
Hateg
Culoarul Bistrei

Pasuri, trecatori, defilee Muntii Poiana Rusca
Poarta de Fier a Transilvaniei 700 m.
Defileul Deva-Lipova (Mures)

Ape curgatoare Muntii Poiana Rusca
Bega
Bistra
Strei in Depresiunea Hateg
Raul Mare in Depresiunea Hateg

Parcuri dendrologice Muntii Poiana Rusca
Simeria

Orase Muntii Poiana Rusca
Otelu Rosu
Deva
Simeria
Hunedoara
Calan
Hateg
Orastie
Cugir
Simeria
Sebes
Limite Muntii Apuseni
N: Vaile Barcau si Somes
S: Valea Muresului
E: Podisul Transilvaniei
V: Dealurile si Campia de Vest

Culmi muntoase Muntii Apuseni
Bihor - 1849 m. in Vf.Bihor
Gaina - 1467 m.
Metaliferi 1080 m.
Muntele Mare 1826 m.
Trascau
Zarand 836 m. in Vf.Drocea
Codru-Moma 1112 m. in Vf. Plesu
Padurea Craiului
Plopis (Ses) - 776 m.
Jugul intracarpatic
Muntii Meses
Dealurile Prisnel
Preluca
Dealul mare

Depresiuni. culoare tectonice Muntii Apuseni
Zarand
Gurahont
Brad
Beius
Vad-Borod
Simleu
Huedin
Zlatna

Pasuri, trecatori, defilee Muntii Apuseni
Ciucea
Bucium 725 m.
Valisoara 461 m.
Defileul Deva- Lipova (Mures)

Ape curgatoare Muntii Apuseni
Barcau
Crasna, Agris
Almas
Crisul Repede
Crisul Negru
Crisul Alb
Ampoi
Aries
Hasdate
Somesul Rece
Somesul Cald
Somesul Mic
Mures
Iada
Dragan

Lacuri de acumulare Muntii Apuseni
Lacurile de acumulare de pe Somesul Cald:
Dragan
Iada

Rezervatii floristice Muntii Apuseni
In Muntii Trascau Intregalde

Rezervatii de peisaj si de flora Muntii Apuseni
Cetatile Ponorului
Cetatea Devei

Rezervatii forestiere Muntii Apuseni
Padurea Bejan (in Muntii Metaliferi)

Rezervatii speologice Muntii Apuseni
Scarisoara
Vadu
Crisului

Rezervatii paleontologice si speologice Muntii Apuseni
Dealul cu Melci
Muntele Vulcan
Detunatele
Bratca
Ighiu